Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Orbilor!
Dau foc la Opera smintelii mele brute,
Doar fumul paginilor să se-nalțe-n Cer,
Un Zburător cu-aripile prea scurte
Într-un vis de Poezie, efemer...
M-ați aruncat, vremelnic, la gunoi,
De teama acestei boli ce o transmit,
Poetul nemerniciilor din voi,
Să nu vă prosternați la chip cioplit!
V-a deranjat iubirea mea, în stihuri,
Când v-am mai dat o șansă să sperați,
Într-o lume, ce azi, spulberă visuri,
Să nu mai fiți, Iluziei condamnați.
M-ați aruncat în sărăcie și uitare,
Eram prea bun la suflet, prea curat,
V-a fost teamă c-o să-ndemn la revoltare
Într-un sistem, deja debilizat?
Am vrut să spăl păcatul care vă bântuieste,
N-ați înțeles că trăiți trist, murdar,
Rebuturi sunteți, în care ura crește
Și-aveți veleități de colivar!
Urâți la suflet, am vrut să vă îndrept,
Cu-o nostalgie amară de cucută,
Cu al meu glas un clopot să deștept
Din lumea voastră aproape surdomută!
Eu știu că vreți să fiu un dispărut,
Un trecător fără prea mare-nsemnătate,
Dar eu scriu versuri, cu care vă sărut
Pe suflet, cu-o carte de identitate!
20/05/2019
P. S.
Vreau să muncesc pentru o pâine, dar nu-amară,
Cunosc blestemul zilei de-a te trezi flămând,
Nu îmi e rușine să cobor o scară
Doar să-mi hrănesc harul, cu Muzele cântând!
poezie
de
Ionel Arădoaie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice