Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trista îndoială
Cine-ți șterge rana, Maică Românie?
Nemâncate turme care rup din glie
Pângărind Carpații, Dunărea și marea
Negândind că-ți face pulbere răbdarea?
Cine-ți șterge dorul cel ce aspru doare?
Necioplite umbre fără de onoare
Care-ți varsă bruma în al lor desagă
Închizând izvorul celor fără vlagă?
Cine-ți șterge fierul cel ce-ncins te arde?
Râul nepăsării, foamea din petarde,
Drumul fără-ntoarceri trist și obosit,
Lânceda speranță fără de sfârșit?
Cine-ți șterge teama uneori grăbită?
Haitele de lupi ce te vor rănită,
Ulii ce-și ascut ciocurile-n pradă,
Câinii vagabonzi ce-și fac veacu-n stradă?
Cine-ți șterge fruntea nefiresc de udă?
Laurii dreptății câștigați prin trudă,
Soarele ce-ți zvântă lacrimile triste
Lepădând sudoarea stoarselor batiste?
Cine-ți șterge ochii, Maică Românie?
Cei ce vor să pună codrilor chirie,
Câmpurilor lacăt, râurilor stâncă,
Valurilor vamă, amanet pe luncă?
Cine-ți șterge barba, Maică Românie?
Aurul din pântec ca o ironie,
Dumnezeu cu mila într-o altă lume
Când te-o naște iară sub același nume?
Cine-ți șterge-obrazul, Maică Românie?
Vântu-n primăvară când ușor adie
Și-nroșești de ciudă c-ai albit devreme
Când prin nori lumina o auzi cum geme?
Cine-ți șterge chinul, Maică Românie?
Cei ce-s plini de ură și de dușmănie
Și-altă cale dreaptă n-au găsit să ducă
Decât cârma țării strâmb să o conducă?
Cin' te mai alintă, cin' te mai mângâie
De la fir de păr până la câlcâie?
Ploile și vântul, astea ți-au rămas,
Slujitori cucernici fiecărui ceas!
poezie
de
Sibiana Mirela Antoche
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice