Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În iarna ta eu nu mă vreau
Când arunci cu flori de gheață, peste primăvara-mi verde
Plânge floarea de durere și pe frunte am zăpezi;
Pui povară grea pe umeri și de iarnă nu mă vezi,
Troienită de-a ta lume-n care dragostea se pierde.
În chilia ta nu-i soare și luminii-i este teamă
Să se-așeze pe icoane îngropate-n hibernări;
Bate ruga pe la geamuri, tu aștepți alți vestitori
Nu auzi, nu vezi cum viața în vâltoarea ei te cheamă.
Cine-ți otrăvește visul, cine nopțile-ți umbrește
Când, pe cer, atâtea stele se îmbracă-n simfonii?
A-nflorit și iasomia și exultă-n reverii,
Dar în tine, doar amurgul, o escală își găsește.
Eu, nu-mi dau poemu-n floare pe tăcerea-ți maladivă
Doar ce-am început să caut în miresmele de nard
Pașii rătăciți în ceață, și acum, în mine, ard
Ca o flacără albastră cu speranța mea, tardivă...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice