Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sânii tăi, culcuș de lună
În adieri înmiresmate, mă rătăcești, însă zâmbesc
Pierdut, mi-e teamă câteodată, deși lunatic, te iubesc
Și sorb din tine cu dorința unui adolescent rebel
Care se pierde, fără voie, în tot ce vrea și simte el
Iar tu? Aidoma unei aripi, mă-nalți printr-un sărut, mai sus
Să fiu privirea care vede iubiri celeste la apus,
Cumva din sânii tăi răsare o dulce lună, ceru-i clar,
Pe ei aștern o mângâiere, ce îți ofer acum în dar
De ce tresari? Dulce petală... catifelezi tot ce atingi,
Cu pielea ta, tu vindeci totul, chiar și tristețea mi-o învingi
În ochii tăi eu văd ce lacrimi ai vindecat de ai iubit,
Pe buze mi-a rămas dulceață, când cu-ale mele le-ai unit
Tu nu te vezi minunăție, ai îndoieli, chiar de îți spun
Că fără tine lumea asta nu ar cunoaște tot ce-i bun
Parcă visez... dar e trezire, acum te văd, mă minunez
Privește veșnic către mine, căci fără tine iar oftez
poezie
de
Adi Conțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice