Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântec de lună înflorită
Ce liniște de seară e în noi,
ce umbră dezgolită,
genunchii râd în desfătare
și luna-i toată înflorită.
Prin a trupului chemare
mâna ta parcă m-ar scrie,
doar jăraticul din sânge
e început de simfonie.
Cât de pașnică e iarba,
fiind păscută de acei cai
care uneori se-aud
nechezând frumos în rai.
Ay, de pe buze curge mierea
când sărutul mi-l închegi,
iar cu genele-ți de stele
gleznele tu mi le legi.
Râd cu inima la tine
și cu sânii dezmierdați,
îmi devori zăpada clipei
și-apoi din nou mă-nalți.
poezie
de
Magdalena Dorina Suciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice