Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doamnei Ileana Vulpescu
Când plouă peste lume cu flori de liliac,
Cuvântul se coboară din glas de ciocârlie
Și se așază-n taină pe filele ce tac
Ca broderia fină pe româneasca ie.
Și curge precum râul curat de la izvor
Și-adapă setea noastră de zicere română,
Iar Doamna ce-l dezbracă de hainele ce-l dor
Îi mângâie tristețea și-l ține bine-n mână.
Apoi, mărinimoasă,-l împarte la săraci
Să le-ostoiască foamea de româneasca pâine;
Primește darul sacru, cu el să îți îmbraci
Tot golul din vorbire și zilele de mâine!
Sădește Doamna-n ceruri, albastrul din cuvinte
Și pe pământ cresc ramuri cu rod neprețuit;
Nu îl doboară ura, nici ploaie și nu minte
Cuvântul. Și rămâne averea-n vechiul schit.
Așa iubire mare, pentru popor și țară
Nu moare niciodată și-n floarea de cais
Dospește românește o nouă primăvară
De dincolo de lume, de dincolo de vis.
Cascadă de cuvinte, de lacrimă neplânsă,
De gânduri fără nume s-a revărsat în ploi,
Misionară-n viața de nedreptăți cuprinsă
A presărat lumina în umbrele din noi...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice