Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
I-am mulțumit tristeții
A trebuit să trec prin clipe bune,
Să le regret intens pe cele rele,
Ca să pricep ce sufletul îmi spune
Și să-nțeleg ce inima îmi cere.
Tristețea-i grea, însă mi-a dat povețe,
Îi mulțumesc rugând-o să îmi plece,
Ea are numai rolul să ne-nvețe
Și nu să stea în noi hâdă și rece.
Mă uit în urma ei mereu cum pleacă
Lăsându-mi iarăși loc de bucurie,
Zâmbește, însă, o să se întoarcă
Zâmbesc și eu, știind că va să fie.
Cumva, suntem prieteni de o viață,
Ne mai certăm, stăm supărați o vreme,
Eu sunt un ucenic, ea mă învață,
Cum să-mi pictez iubirea în poeme.
Te du tristețe, știu că fără tine,
N-aș mai putea hrăni ceea ce sunt
Și chiar de-n lipsa ta mă simt mai bine,
M-ai învățat să fiu pe-acest pământ.
poezie
de
Adi Conțu
din
Dansul emoției
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice