Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Egoism
M-am așezat la căpătâi de gânduri în colțul tău de suflet ostenit
Unde cuvintele se pierd în rânduri și umbre se înalță-n asfințit
Mi-am îmbrăcat cu șoapte rătăcirea și dorul împletit cu primăveri
Când își sărută marea nemurirea, la adăpostul zilelor de ieri.
Și amândoi ne-am descălțat de moarte și-am strâns în pumnii mici o nebunie
Cu promisiuni demult uitate, pierdute-n glas de vânt și păpădie.
Am stat cuminte, surâzând luminii, ce-ți răsărea în taină dintr-un vis
Și-am înflorit dintr-o ispită veche, flămândă și-nsetată de abis.
M-am așezat la căpătâi de noapte și sărutându-ți norii de furtună
Ți-am prins de creștet bolte înstelate, înmugurind cu razele de lună.
Și cum să nu te strâng la piept de soare, când ești atât de surd și atât de neiubit?
Cum să ne fie iar îndestulare când vanitatea dulce te-a orbit?
De data asta negreșit m-astâmpăr sunt egoistă și nu-ți las nimic
E prea frumoasă primăvara! Nu vreau s-o-nghesui într-un suflet mic...
poezie
de
Andreea Palasescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice