Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Violetele-s pe ducă...
Nu-ți știam atunci plecarea și nici lacrima de vineri-
Firul ierbii-n prag de seară încă mai țipa a vară
Prin pădurea-n care pașii ne dansau sub brazii tineri
Și ne-mbrățișam cu viața - maci în lanul de secară.
Inspirau adânc plămânii fără greutatea fricii,
Dar pândeau ascunși în muguri, lăncieri flămânzi de sânge.
N-am văzut cum ne-nconjoară dinspre iad toți inamicii
Și nici n-am simțit cum noaptea ne-nvelește și ne plânge.
Era liniște prin lume, înfloreau la geam mușcate,
(Ploaia ne umbla prin plete, răsfirând albastre vise)
Tu le aduceai surate de prin lume adunate,
Să împrospătezi grădina, ce de dor se-mbolnăvise.
Nu mai înfloresc camelii, violetele-s pe ducă,
Trandafirii cad în bernă, ca cenușa, spuză fină.
Iedera pe piatra crucii nu mai crește, se usucă
Și eu am rămas orfană de tulpini și rădăcină.
Nu e leac pentru uitare și nici lacrimă să treacă-
Ochii au uitat să vadă cum revin în stol cocorii.
Fruntea nu se mai ridică, ochii-n toamne se îmbracă
Și nu-i nimeni să-mi arate cum au înflorit bujorii...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice