Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mărturisire
Pe vremuri, când pământul era nou,
iar paradisul doar o șoaptă,
pe vremuri, când numele
nu se lipise încă de lucruri;
pe vremuri, când la cele mai mici adieri
vara aluneca-înspre toamnă,
când toți plopii fremătau înfiorați,
fiecare după soiul și gradul lui...
lumea m-a chemat, iar eu am răspuns.
Fiecare scânteie-aprindea o ochire.
Am respirat și-am numit asta viață,
leșin între linguri pline cu șerbet de lămâie.
Eram piruetă-înflorită,
eram filigran și flacără.
Cum aș fi putut să-mi număr binecuvântările
când nu le știam numele?
Pe vremuri, când toate-așteptau să vină,
norocul se prelingea pretudindeni.
I-am făcut lumii o promisiune,
iar lumea m-a urmat până aici.
poezie
de
Rita Dove ( 1952- ),laureată a premiului Pulitzer
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice