Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Peisaj marin, iarna
Marea se-întoarce împotriva ei însăși,
Grăbită să spargă valul și să-l întorcă-n sine,
Să bombardeze selful de granit și să-și
Trimită tunetele-n peșterile submarine.
Înainte ca următorul val să explodeze,
Surugiul vântului strunește-un pic înaripatul cal
Și-i domolește goana, talazurile-încep să se grupeze
Un munte de-apă rulând domol spre mal.
Sfidând briza, baioneta stâncilor despică marea,
Împotriva fluxului aleargă coama lor
Un câmp albastru cu berbeci albi, cât ține zarea,
Alergând neobosiți sub soarele strălucitor.
Departe,-n josul plajei, valurile se retrag,
Parcă pentru a nu se mai întoarce niciodată iar
Și numai plânsul unui pescaruș departe,-n larg,
Mai sparge mugetul oceanului, arar.
Neauzit, latră-un ogar de vânătoare,
Neauzit țipă copiii, neauzită-i larma-îndepărtată-a așezării ;
Ce șanse au niște bieți plămâni de pe uscat oare
Să-acopere toate zgomotele și tumultul mării?
Aici unde doar stâncile rezistă, la marginea minunii,
Stau eu triumfător, neutru, mai liber ca mișcarea
Și de pe pernele umflate de-aer ale furtuniii
Contemplu, imensă și consolatoare, marea.
poezie
de
John Betjeman
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice