Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vina de a fi... (i)a(r)nă
Mai sunt umbre de iertare pentru plânsu'-atâtor Ane,
Într-un rost zidit din ape, și furtuni de necuvinte?
Plâng mirările în basme, toate au purtat coroane,
Și-au rămas captive-n lanțul tristelor deznodăminte.
Mai vor, oare, să se-nchine zeilor ce 'nnoadă sorți
Și-n speranțele deșarte, să aștepte echinocții?...
Oarbă le e tânguirea, reci zăvoare pe la porți,
Pruncii nenăscuți sunt jertfă, litere-n altarul nopții...
Mai zăresc în meșteșugul unor ucenici zidari,
Glăsuind în scorburi reci, promisiunile vieții?
Crinul nu-și apleacă fruntea printre ramuri de stejari,
Pleoapa grea își strânge roua pe arcada dimineții.
Doar o Ană mai așteaptă "nezidirea" lui Manole,
Pune visul într-o traistă cu-amăgiri, o stea polară...
Și-și anină peste umeri, în cadrane cu busole,
Vina de-a fi doar FEMEIE, o naivitate-amară...
poezie
de
Nicoleta Gordon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice