Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Home sweet home
Hai să ne adăpostim la umbra celor cincizeci de ani și-aici să ne logodim surâsurile,
așa cum fac copiii schimb de bile noi să facem schimb de tristeți!
În mâna stângă s-ascund o iubire și tu s-o ghicești,
de e mirul celui ce-a primit-o ori bătaia din aripi a celui ce-a dat-o.
Putem, de vrei, să facem inventarul a ceea ce am trăit,
să-l confruntăm cu ceea ce nu vom trăi niciodată.
Să ne jucăm de-a verbul a fi,
eu să-mi aleg să fiu o casă,
tu să-ți alegi să fii o poartă,
să ne certăm iar precum copiii,
poarta apără casa și chiar știe să spună o poveste,
dar dacă nu era casă nu era nici poartă!
Mă gândeam c-am putea să ne jucăm de-a v-ați ascunselea,
eu să mă ascund de eternitatea surdo-mută
în beciul fără ferestre al unei speranțe.
Dacă mă vei găsi înseamnă că sunt,
dacă nu te voi mai găsi,
ce bine c-ai fost!
Chiar am putea să mergem la cumpărături,
să ne luăm câteva minute de voal, ca să ne putem întrezări pieire
să ocolim, însă, prăvălia din colțul urii, acolo n-au decât câteva inimi îmbătrânite înnotând în mister.
Până la urmă e bine că suntem, e de ajuns că ne-avem
la umbra celor cincizeci de ani,
iubirea să ne mintă că suntem apărați de uliul hulpav,
ca-ntr-un vechi și cald home sweet home!
poezie
de
Camelia Buzatu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice