Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Egretele sunt prea târzii
Au împușcat-o fără milă
La gura de vărsare-n deltă,
I-au dărâmat făptura zveltă,
Ce zace-acum sub o șenilă.
Doi cărăuși musteau pe ape,
Ca două plute fumurii,
Încrucișați și sângerii,
Ca două mâini ce vor să scape.
Topite în amurgul viu,
Lăcustele zburau la sol,
Iar stelele, pe cerul gol,
Se domoleau într-un târziu.
Venise iarnă și război,
Obuzele se sărutau
Ca-n povestiri cu Menelau,
În zbor, în moarte și noroi.
Conservele pluteau în van
Prin mlaștini și râpane mici,
Noi toți trecuserăm pe-aici,
Cum treci și tu, an după an.
Și urmele creșteau din scrum,
Iar noi eram tot mai săraci,
Puneam nisipurile-n saci,
Apoi ne preschimbam în fum...
Azi, dropiile sunt stafii.
Mai dau ocol, din când în când,
Prin vântul sobru, rar, spunând:
"Egretele sunt prea târzii..."
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice