Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bunica
(poezie închinată bunicei mele Anica Andrieșanu)
O am mereu, sub pleoape, dinainte,
BUNICA mea icoană ireală,
Puțină-n trup, cu mâinele muncite,
O știu așa, din primii ani de școală.
Sărea pârleazul, sprintenă-n grădină,
Bătea un pom, se apleca sub ruguri;
Când se-ntorcea, avea pestelca plină
Cu zarzăre, cu pere sau cu struguri.
Mă mai ruga așa, pe ne-așteptate,
Când frământa un aluat de grâu,
Să merg la trunchi, să tai "găteji" uscate,
Să coacă "un cuptior di poali-n brâu".
Făcea de toate, ca orice femeie,
Gătea, spăla, cârpea, făcea dulceață,
Prășea, plivea, că nu putea să "steie"
Și-avea, mereu un zâmbet trist pe față.
De-atâta-alergătură prin lumină,
Au pus-o într-o zi sub o prostire,
Și-au dus-o pe bunica spre hodină,
De-a dreptul în această amintire.
poezie
de
Constantin Tiron
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice