Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zvon de toamnă
E toamnă iar cu ceață-n zare
Și-n parc, puhoi de crizanteme
Se plâng bolnave după soare,
Că bruma le-a creat probleme.
Cocori, ca niște vagi himere,
Vâslesc pe vechiul azimut,
Ca osândiții la galere,
Spre un tărâm necunoscut.
Sătui de-atâta trândăvie,
Aracii goi cuprinși de teamă
Nemulțumiți ar vrea să știe
De ce nu-i bagă via-n seamă.
Ciobani coboară de la munte
Cu doine stinse în caval,
Iar codrii se gătesc să-nfrunte
Un nou program autumnal.
Se-aude mustul cum bufnește
Misterios în lungi rafale
Și simți cum te ademenește
Să uiți de griji esențiale.
E toamnă iar și dinspre cramă
Adie-un iz de tulburel
Și-o voce să-l gustăm ne cheamă:
Să fie oare, Păstorel?
poezie
de
Constantin Tiron
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice