Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Singur
Se sparge bolta toamnei cristalină
În cioburi de culoare ruginie
Și peste inima-mi, și-așa prea plină,
Revarsă seve dintr-o altă vie!
Fâșii de galben, sângeriu și verde
Se rup în munți, pe dealuri și câmpii
Și dorul mă găsește și mă pierde
Cu sufletu-ndoit că n-o să vii.
Uscate vrejuri de o aspră brumă
Sugrumă Rațiunea-n câte-un loc
Și toamna rece vitrega mea mumă
Mă biciuie cu vergile-i de foc.
Când nu cad stele, plouă peste vise
Și-n echinocțiul sufletului meu
Bat în zadar la porțile închise!
Sunt singur și împovărat de greu.
poezie
de
Constantin Tiron
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice