Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mă scot din lumea ce dispare
Vânt moale mângâie cu pana
pleoapa-mi lăsată înadins,
culcată-n iarba deasă, geana
aduce-aproape cerul prins.
Albe-n lumina suspendată,
cărări de pace mă străbat,
sunt ridicate dintr-odată
simțiri în pieptul decupat.
Mă scot din lumea ce dispare,
totul a curs, începe tot,
gândul așterne depărtare,
nimic nu vreau de-ar fi să pot.
Acum, când timpul mă înseamnă
ca piesă într-un singur act,
nu judec dacă mă condamnă
vreo fire strânsă în abstract.
poezie
de
Maria Mihăilescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice