Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Să dau tribut iubirii
Vreau să beau nectarul și amarul,
Să mă- mbăt în universul necuprins,
Și din lumina unui spațiu de neînvins,
Să dau tribut iubirii,
Să iau din pocalul sfințit cuvântul nedosptit,
Să aștept ca zorii zilei,
Să reverse frumuseți de negrăit.
Ce-ai vrea să ceri iubitule, când nopțile s-au risipit?
Copacul vieții care a înfrunzit,
În seva unor anotimpuri ce au revărsat,
Energii necreate prin puterea inimii.
Să alimentezi prin clipe, clipe fără de sfârșit,
Să urci iar trepte după trepte,
Și dacă ai obosit,
Să iei o pauză, apoi să ne-ntâlnim,
Într-o gară pe un peron părăsit așteptând ultimul tren,
Unde călătoria niciodată nu se va sfârși.
O, dragul meu, vreau peticul nostru de cer!
Ce ieri în dar mi l-ai dăruit,
E nepătat căci sufletul e infinit.
poezie
de
Claudia Bota
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice