Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pe trupul meu doar poezie
În ochii mei e-atâta poezie, că fiecare geană e un vers
Și freamătă un val pe-o mare vie, ca ploile ce cântă-n univers.
Pe frunte un sonet baudelaire-ian își caută concluzia firească,
Pe-o uvertură-n stil wagnerian, cu o Izoldă și-un Tristan cu mască.
Obrajii în rondele înfloresc, în simfonia sevelor astrale,
Pe gură se mai naște o idilă, cu buze sub săruturile tale.
Alunecă pe umeri elegii, cu lacrima tăcerilor durerii,
Vin brațe pline de melancolii, poveri s-alunge în amurgul serii.
Romanțe răscolesc o amintire și timpul mai pictează înc-un rid,
În meditație stau brațele, spre tine, un colț de cer aș vrea să mai deschid.
Genunchii cântă psalmi pe lutul rece, pe talpa goală mai răsare-un zeu,
Un vis închide pleoapa și petrece un pas timid în drum spre Empireu.
Un imn de pace cântă-n mine, Doamne, când poezia-și face cuib de zeu
În ceru-albastru unde nu adoarme, nicicând o muză la hotarul meu.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice