Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ecouri de singurătate - V
Se-nchid lăcate și sună
Cătușele însângerate;
Tăcerile-n lacrimi se adună
De-atâta singurătate!
Se-nchid gratii reci de oțel
În gratii de rană vie;
Martire voci ard crude-n mister...
Însingurat e orbu-n propria-i poezie!
Se-nchid lumini și umbre
Și ochii într-o lacrimă trecută;
Mă surp... prin mine o să umble
Atâtea boli; și, viața fără luptă!
Aș vrea să evadez!... dar unde?
În mine, vai, nu mai am loc!...
Strig în pustiu (pustiul se ascunde
În patimi oarbe, în răzmeriță și în foc)!
Aș vrea să evadez de peste tot!
Aș vrea să mă prind doar de-un fir de viață!...
Dar prea multe gratii eu încă suport
Și lumea vai, nu-mi mai dă nicio speranță?!
poezie
de
Constantin Anton
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice