Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Căpitanii mei triști
Se ivesc, unul câte unul,
din întuneric: câțiva prieteni,
unii au nume istorice.
Cât de târziu au început să ne lumineze!
Dar, înainte de-a dispărea, au fost
perfect întrupați, trecutul
ascunzându-i o vreme într-un soi
de mantie-a haosului. Au fost oameni care,
cred, au trăit doar pentru a reînnoi
forța risipitoare pe care tot ei au consumat-o
cu fiecare convulsie-a lor fierbinte.
Ei îmi țin memoria trează, deși-s departe-acum.
Adevărul este că n-au tihnă încă
acolo unde sunt de fapt, într-un alt spațiu;
eliberați de eșecuri,
ei se tot îndepărtează pe orbite eliptice
pentru a se reîntoarce-apoi cu-o dezinteresată
și aspră energie, asemeni stelelor.
poezie
de
Thom Gunn,1929-2004
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice