Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tot ce-am atins... eu
zilele sunt o succesiune de măști uscate
nopțile privesc pe ferestre părăsite,
copacii strigă tulburând trecerea luminii
orele ard și flăcări înfloresc în vânt.
acesta sunt, un străin în propria piele
adulmecând amintirile rătăcite în carne
sângele poartă neliniștea stinsă
sunt val ce-și caută malul
fiecare răsuflare e un pretext
ca să mă îmbat cu stropi de lumină
îmi ridic brațele până la cer
strângându-l într-o ultimă îmbrățișare
nu sunt decât o amprentă estompată
cernând dumul spre capătul singurătății
poezie
de
Costel Macovei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice