Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem despre singurătate
Viața e un dar, o feerie de trăiri și simțăminte,
de rugi și dureri neîmpărtășite
prin singurătățile-n doi trăite, cetatea sângelui uitat
din inima unui homo sapiens sapiens.
Viața e suma adevărurilor nerostite, ascunse în ochii toamnei,
dar și a cărărilor ce nu duc nicăieri
pentru că le-am ferecat în ceruri de rai
cu cheile lacrimilor de Jad
din pădurea suspinelor nopților albastre.
Am obosit.
trebuia totuși să plec
spre zarea din inima Atlantidei
atât de departe
încât teama de singurătate să nu-mi cotropească
ființa-mi de petale și rouă,
să nu-mi otravească clipocirile sângelui sfârșitului de toamnă.
Stau în cumpănă
Singuratatea-i o durere, un dat sau un dar?!
sau
e obsesia trecererii noastre prin lume, dinspre răsărit spre amurg
printre iedera lui ieri, macii de azi și fragilul balon a lui mâine?!
ori dinspre nicăieri spre niciunde...
poezie
de
Nicole Sere
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice