Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Morsa și Tâmplarul
Pe mare soarele lucea,
Făcând tot ce se poate
Spre-a netezi și-a lustrui
Talazurile toate,
Și asta era chiar ciudat
Căci era miez de noapte.
Posacă luna strălucea,
Căci nu găsea propice
Ca soarele-a mai fi zăbovi
La cap de zi. Ea zice --
"Ce mojicesc din partea sa
Distracția să ne-o strice!"
Mai udă marea ca oricând,
Iar plaja prea uscată.
În zare nu vedeai vreun nor
Căci nu era-nnorată:
Nici păsări nu zburau pe sus --
Lipsea orice alată.
Alături, Morsa și Tâmplarul
Să meargă s-au pornit;
Plângeau ca orișicin', văzând
Nisipul nesfârșit:
"De risipi-s-ar, zău c-ar fi
Grozav!", ei au grăit.
"Cu șapte mături șapte fete
De da-ar, bunăoară,
Juma' de an", Morsa-a-ntrebat,
"L-ar face să dispară?"
"Nu cred", tâmplaru-a zis, vărsând
O lacrimă amară.
"O, Stridii, hai, veniți cu noi!",
'Cea Morsă-a implorat
"Ne mai plimbăm, mai conversăm,
Pe țărmul prea sărat:
Doar patru, dar, căci nu avem
Mai multe mâini de dat."
Dar cea mai vârstnică din Scoici
Tăcută, l-a scrutat:
Făcând cu ochiul, și-a mișcat
Zăbavnic al său cap --
Voind să spună că din banc
Nu-i arde de plecat.
Dar patru Stridii june s-au
Grăbit cu-nflăcărare:
Aveau veșmânt și chip spălat,
Pantofi cu vacs dați tare --
Și asta straniu-era, să știi,
Căci nu aveau picioare.
Urmat de alte patru-apoi,
Alt grup de patru-apare,
Rapid, vioi, veneau puhoi
În număr tot mai mare --
Sărind, buluc, spre plajă prin
A mării înspumare.
Bătut-au Morsa și Tâmplarul
Aproape-o milă cale,
Făcând popas pe un pietroi,
Propice, mai la vale,
Micuțe, stridiile-au stat
În șir, în așteptare.
"De multe sta-vom", Morsa-a spus,
"De taină cu nesaț:
De ceară--vase--și pantofi--
De verze--și-mpărați--
De ce dă marea-n clocot și
De porcii-s aripați.
"O leacă", Stridiile-au zis,
"'Nainte de-a dezbate;
Căci unele am obosit,
Și grase suntem toate!"
"Nu-i grabă!"-a spus Tâmplarul și
I-au fost îndatorate.
"Felii de pâine", Morsa-a zis,
"Sunt ce ne-ar trebui:
Piper și-oțet, într-adevăr,
Alături, bune-ar fi --
De sunteți gata, Stridii dragi,
Ospățu-l vom porni."
"Dar nu cu noi!", 'cele Strídii
S-au plâns, fără de pace.
"Ați fost amabili, ast-ar fi
Oribil a ne face!"
"Frumoasă noapte!", Morsa-a spus,
"Priveliștea vă place?"
"Amabile să ne-nsoțiți!
Drăguțe, totodată!"
Tâmplarul nu a spus decât
"Mai taie-ne-o bucată:
De nu ai fi atât de surd--
Ți-am mai cerut odată!"
"Le-am cam jucat", Morsa a zis,
"Un truc chiar păcătos,
Când le-am purtat atâta drum
La pas grăbit, pe jos."
Tâmplarul nu a spus decât
"E untu-ntins prea gros!"
"Vă plâng de milă", Morsa-a spus,
"Vă căinez profund."
Plângând, le lua pe cele mari
Din Stridii, rând pe rând,
Ținând batista sus la ochi,
Cu lacrimi șir curgând.
"O, Stridii, voi", Tâmplaru-a spus,
"Plăcut v-ați mai plimbat!
Pornim încet spre casă?", dar
Răspuns n-a căpătat--
Și asta straniu era căci
Pe toate le-au mâncat.
fabulă
de
Lewis Caroll
din
Alice în Țara Minunilor
, traducere de
Lucian Hodoboc
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice