Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fluturi albi
Trec zilele tăcute, rând pe rând...
adie câte-o boare de cuvânt
pe podul inimii, din când în când...
apari, dispari, ca steaua unui mag;
sângerează ochii îngenuncheați în prag,
se scurge strălucirea smaraldelor în zare,
în jerbele cu tremur de nestăpânit,
te caut în flori, prin fragedul fir al ierbii,
prin recele izvor ce-adapă cerbii,
prin desișul unde stau la pândă lupii,
prin luminișul unde căprioara-și plimbă puii;
când totul se trezește la o nouă viață,
gândesc la clipa când mă iei în brațe
tandru, șoptit, fierbinte de dorință...
nu! nu te opri, ieși din rubiniul gând!
cuibărește-mă la pieptul tău puternic,
ascultă-mi inima cum bate năucă
înfulecând din frazele tale de miere;
urcă în privirea mea, de dor pierdută!
cucerește-mi sufletul, ca pe-o redută!
o noapte și o zi, uită de lumea mare,
doar noi doi, îmbrățișați în visul sub soare;
o clipă, doar, să-mi furi înrourat, sărutul
și pot, să mor în fluturi albi, lăsând cuvântul.
poezie
de
Liliana Roibu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice