Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pictura sufletului tău
Pictez și-aș vrea să dau culoarea bună a chipului tău,
dar știu că-mi este-n fire destul de greu
și-am potrivit o nuanță ca atunci când eram la Ceahlău,
cu rezonanțe ce-mi fac sufletul mereu în apogeu.
Aplic nuanțe ce-ți colorează gândul precum florile de măr,
ce vrei s-atingi ușor cu palma, visând gânditoare,
să-ți dau parfumul clasic, sau modern și să-l pun în păr
și cred că ți-ar place și vrei să știi, cum e oare!
Îți trimit apoi fluturi să-ți zboare-n pântec și-n stern,
o frământare ce-o simți când mi-ntâlnești privirea,
ce face nisipul din clepsidră să-ți cern,
ca apoi să-ți pun aripi să văd însușirea.
O parte din mine vrea să-ți facă daruri,
că vreau să fie și-n răvaș la acel apel
și-aș vrea să am în tablou atâtea haruri,
ca să mă-închin mereu la chipul tău rebel.
poezie
de
Eugenia Calancea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice