Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Privighetoarea
Când îmi anunț trezirea,
E forfotă si spaimă-
În pomi îmi încolțește
Din muguri veche faimă.
Ci eu, de câte ori,
La un dejun cu mine,
Din spaimă mi-am creat
Poemul ce m-obține...
Ci eu ca nimeni alta
De faimă am fugit
Și într- o primavară
Frumoasă am venit-
Era ceva măreț,
Să fiu admiratoare,
Și s-a răsfrânt în suflet,
O zi -
Privighetoare.
Că nici o faimă-n lume
Și nici o remușcare
Nu te mai recunoaște
A fi și tu valoare.
Și naltul ciocârliei,
Și marea pescărită,
Nu se pretează ție
A fi sau nu urâte.
Ci ele din frumos
Și din urât fac zestre-
Abia când mă trezesc,
Mă știu...
Ceva mai este...
poezie
de
Lilia Manole
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice