Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Port sigur
Furtuna se-agită de multă vreme, dușmănoasă,
Plouă cu găleata, tună-asurzitor, vântul urlă
Rupând fâșii din velele-acestei nave rătăcite,
Care caută-un locșor căruia să-i poată spune-acasă.
Odinioară, parcă-n tinerețea lumii,
Soarele strălucea vesel pe cerul de azur,
Iar prova navei părea a-înainta-n eternitate;
Pe mare briză lină,-n slavă nori leneși, de-un alb pur.
Dar furtuna, pas cu pas, s-a-înstăpânit între pământ și cer,
Câteva averse repezite și tunete-n rafale,
Apoi ploaie-n torente și scăpărări de fulger
Și nicăieri un adăpost pe-învolburata mare.
Totuși, arar, câte-un curcubeu s-a mai ivit,
Reper de speranță-n ore de-încercări și disperare,
Vibrând în stropii ploii pe cerul vânăt-gri
Amintire din vremuri mai blânde și cu soare.
De-a lungul anilor care-au trecut, când mai la pas,
Când mai grăbit, furtunile au tot venit și-au tot trecut,
Când mai cumplite, când mai cumințele
Dar cicatricile-au rămas.
Înfățișarea navei nu va mai fi nicicând aceeași,
Fiind astfel lovită de vânturi și de valuri mari,
Deși-a mai fost ici-colo reparată, semnele rămân
Riduri pe fața obosită-a unui om bătrân.
Uragane teribile se-anunță în prognoze,
În viitorul imediat, de dincolo de prag,
Dar ele nu vor mai lovi această navă,
Nu-i vor mai rupe de azi nici un catarg.
Va fi la adăpost de tempesta furioasă,
Nu va mai deriva-înspre stânci. Nava-i de-acum
În siguranță, ajunsă într-un port numit acasă.
NB. Acest poem este adesea citit la funeralii.
poezie
de
Jennifer Hickok
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice