Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zbuciumul din vis
Tropăie amintirea în ritmu-i cadențat
Podeaua minții se zguduie din temelii,
Povara vremii privirea mi-a încețoșat
Prin pacla deasă nu văd când ai să vii.
Trupul vibrează când pe aripi de vânt
În vis te furișezi și somnul mi-l sugrumi,
Ca o copilă naivă în prăpastie mă avânt
Rătăcind haotic pe drumul dintre lumi.
La-ncheietura fină a muntelui cu marea
Semnez în condici vechi, de mult uitate,
Aud cum piscul își urlă lung chemarea
Iar valurile mă trag cu unde zbuciumate.
Se-afundă talpa adânc în țărâna moale
Necunoscutul mă atrage-n ritm zglobiu,
Tot universul mi se-ntinde la picioare
Mărșăluind sub polata cerului azuriu.
Spasmele îmi cuprind trupul încovoiat
Sudorii îmi brăzdează pielea catifelată,
Strigătul meu în noapte răsună sfâșiat
Pecetluindu-mi soarta de femeie înșelată.
poezie
de
Maria-Magdalena Stan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice