Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fereastra copilăriei
Azi m-am cățărat pe geam, uite! Altă treabă n-am!
Să văd iarna de-mi ghicește, câte sufletul tânjește
Și mi-am numărat vrăjită, pânza vremi-ncremenită,
Atârnată-n colț de cer și mă îndeamnă să mai sper.
Cât cu ochii pot vedea, fulgii argintii de nea,
Cât ferestrele-s deschise, eu mă înconjor cu vise
Zăbovind într-o poveste, cu minuni și cu măiestre.
Eu am, doar copilăria! Și cuprinde, gingășia.
Iernile sunt fermecate! Drumurile neumblate,
Ceru-și varsă stropi de alb și în casa noastră-i cald.
Caldă-i inima ce simte, mâna dragostei, fierbinte.
Nimeni nu dorește dar, zâmbetul n-are hotar
Prânz și cină ne adună, suntem veseli împreună,
Când e ger și viscolește, focul lângă noi pleznește
Nu știm de lipsește pâine, tata știe ce vrem, mâine
Azi m-am cățărat pe geam să ajung-al vieții ram.
Unde-nfloare bucuria și-mi doarme, copilăria
Și ningea cu fulgi de dor, am strigat-o încetișor,
Dar mi-a zis să-i cânt, un cântec, fără să-i mai schimb-un scutec
Îi-e bine sus pe ramuri, eu cu ea, mai suntem, neamuri.
Dar nu vine să mă vadă, că mi-e creștetul zăpadă
Pot privi, de la fereastră, chipul ei pe bolt-albastră,
Ce se joacă printre stele, cu toate visele mele
Și mă lasă cățărată! Iarna să mă ningă toată!
poezie
de
Elena Căruntu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice