Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu-i nimeni lângă mine
Întâmplător sufăr,
niciodată nu am fost atât de singur.
Cine ești tu?
Iarba mea înverzește în mii de nuanțe
iar neștiutul se-împarte
în jocuri care dor
în doi, în trei.
Nu cumva râzi de mine?
Pe vremuri când eram patron peste inimi
citeam contoarele de scurgere a timpului
și nu-mi era teamă că deontologia profesională
mă va da de gol cu excedentul de cifre.
Știam că deficitul concav se va răsturna într-o oglindă
iar razele lunii vor topi gradual
pactul copacilor ascunși
sub povara chipului tău
al chinului tău,
în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori,
captatori de prea multă iubire.
Simțeai comoara tristă a sufletului meu de mirt
și-amplificai curentul indus
eliberând sclipitoarele luminițe sublime
în așa fel că niciodată n-am fost atât de singur.
Suferința în jocul ei dantelat
mă destramă, se apropie dar... prea încet
și-aștept izbăvirea, ca să încep alt chin.
Prietenă, alungă-mi incertitudinile
acum
cât suntem încă singuri!
poezie
de
Aurel Stănescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice