Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Eternitate
Nu știu pentru cine aș putea să mai spun
Că bântuie prostia cu puteri de taifun.
Degeaba înotăm triste epave pe lac,
Cinic și mândrii sfidăm al salvării colac.
Nu știu cum mai perceptibil și-adânc să pătrund
Cu lacrimi românești-n cerul nostru profund,
Ce scuze și fapte aș putea din larg s-adun
Pentru iertare, cerului gol să îi propun.
De sus aș desprinde cea mai eternă stea
A cărui vârstă e în România mea,
Despre oamenii uitați aș vrea să îi cânt,
Despre perversitatea impusă pe Pământ,
Ori absurdul din epuizante așteptări,
Ca și entuziasmul flagrantelor erori.
Rugăciunile -s prea vechi cu puține verbe
Iar Iadul de azi în smoală nouă ne fierbe.
poezie
de
Stelian Platon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice