Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și Eu și Tu, noi amândoi
Mergând pe Drumul Robilor
prin galaxii și printre stele,
debusolați și obosiți,
apare chinul.
Și Eu și Tu, noi amândoi,
ne-am înțeles
să ne unim destinul.
Și Tu și Eu
iubindu-ne,
ne-am hotărât și ne-am luat.
Tu soț, iar Eu soția ta,
demult, dar încă n-am uitat.
Și Eu și Tu
ne amintim
de greul drum de la-nceput,
dar vorba Ta a fost un dar
iar zâmbetul și un sărut,
n-au fost în zadar.
Și Eu și Tu când ne iubeam
ca doi nebuni, zâmbind ziceam:
Tu doi urmași, unul și una,
sau, câți or fi!
Eu? Patru! Vreau să am.
Și Tu și Eu
ne amintim, prin câte grote
am trecut, cum am sărit
și ne-am zbătut,
de toate să avem.
Anii s-au scurs,
se duc mereu,
și Eu și Tu am mai albit.
Copii sunt la casa lor
dar nu ne-au părăsit.
Și Eu și Tu
ne bucurăm
c-avem nepoți. Eu îi iubesc.
Să ducă trena cum or ști,
au rădăcini și n-or pieri,
eu asta mi-o doresc.
Tu... din păcate ai plecat
pe Calea Laptelui. În sus.
Și nu-i cunoști.
De când te-ai dus
Eu singur rătăcesc haihui,
mă simt stingher al nimănui,
de-atâtea lacrimi ce-am vărsat,
izvorul dulce mi-a secat
Plângând.
Dar nu-i nimic,
așteaptă un pic, că vin.
Cât de curând.
poezie
de
Corneliu Zegrean-Nireșeanu
din
Freamăt de gânduri Lacrimi de dor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice