Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Atâta toamnă!
Atâta toamnă se-ascunde în mine,
Că sufletul a devenit ca o cumpănă
Prolog al lacrimii pe altarul de suflete.
Atâta vânt mi-a cutreierat în inimă,
Că roșul carmin al inimii
S-a risipit pe cerul
Cu miros de nucă și scorțișoară.
Sunt o cumpănă de fântână, da,
Părăsită de ceasuri și stele,
Singură, plângând, desenând
Imensitatea de smoală
Sub dunga gri a tăcerii,
La frontiera unde
Necunoscutul din mine
Evadează pentru a fi om.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Dansul anotimpurilor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice