Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În cimitir la Timișoara
M-am dus la Timișoara-n cimitir pe la rude,
Era dimineață, frunzele erau verzi și erau ude
Voiam să beau cu ele câte o cafea
Și să le asigur, din nou, de dragostea mea.
Nu i-am găsit acasă pe fată și pe Fănel,
Probabil s-au dus să bea o vodcă nițel.
Dar mă-ntorc mâine mai pe-nserat
Până ce să se culce n-au apucat.
Ca să le spun, vrei nu vrei,
Ce dor îmi e câteodată de ei.
La mama e bine, acum de dimineață
Mormântu-i îngrijit, plin de verdeață.
Bună dimineața, soacră bătrână și bună,
Aș avea să îți spun, așa, ca o glumă
Să-ți iei catrafusele și încet s-o pornești
Ca să mai vii și pe la noi, prin București.
Nela-i plecată de mult de la noi
Acum doarme mândră lângă eroi.
I-am spus că lui Florinel i-am adus cartofi și ață,
Numai, ei, ce și-a dorit, nu i-am adus: viață...
Și acolo, în cimitir, am plâns singur, în vânt
După ce că în viață de mult nu mai sunt.
poezie
de
Corneliu Culman
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice