Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ikebana 2
Într-o zi viața și gândul meu s-au sălbăticit
de-atunci am cunoscut nesomnul chipului uitat
Pândită de încrederi ciopârțite stâncă am devenit serile care-au urmat
eram captivă în tăcerile ei
visul cu tine se tot repeta și în unele chiar te iubeam
în timp ce noianul de gânduri sălbăticit aleargă fără scăpare în următorul vis
Ascult cum vocea ta se face bucăți de piatra cubică a lumii de prea multă încredere
anticipasem că așa va fi și nu mai voiam să țip atunci când greutatea anotimpurilor purtate în mine avea să fie lovită cu pietre
știam că n-ar mai fi contat
Enervată pe gândul rău pe lumina unora
am zidit o temniță pentru suferința altora în fiecare apus
dărâmându-l la prima geană a zilei ca și cum m-ar fi năucit întunericul din tine
Când am să decid să nu mai fiu o păpușă din cârpe
am să-mi pun existența într-o praștie și am s-o trimit până dincolo de limitele cuvintelor
acolo unde este totul sau nimic
În sinea mea vreau să uit căci am nevoie de senin
asemeni unui popas într-o cocioabă de la capătul lumii
unde nimănui nu i-ar trece prin cap să mă caute
nici măcar diavolului care mișună printre voi cotrobăind ungherele neatinse de răutate
Ne luasem adio ținându-ne de mână cu privirile pironite în gol totuși iubindu-ne
mâinile sorții așteptau să fie spălate și-n timp ce sufletele se hrăneau cu așteptare
inimile duc războiul cu răbdarea și cu dorul care refuză să cunoască stăpân.
poezie
de
Mihaela Huțanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice