Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Deschide-mi porțile iubirii!
Deschide-mi poarta fericire, ajung îndată, când vin zorii!
Descătușând izvorul vieții, din ferecatele-i iubiri
Deschide-mi dar, în piept la mine, se naște slava aurorii,
Ce-a-nvins pentru eternitate, dârzenia unei amăgiri.
Sub pașii mei, înflor milenii și răzvrătitele tăceri
Privește-mi chipul, e angelic și trupul meu, nevinovat
Sunt mai rebelă decât soarta și miile de temniceri,
Ce-mi zăvorâseră surâsul, într-un abis întunecat.
Și-n ochii mei țâșnesc viori, ce-ngână șoaptele astrale,
Pe rând se-ntruchipează lumi, cu vraja unui singur vis
În suflet se-odihnește dorul, ca-n pragul unei catedrale,
Când din ofrandele nearse, țesea un drum spre paradis.
Deschide-mi porțile visării, lângă minunea regăsirii
Să-mi fie taină și păcate, dorințele împărtășite,
Acum, sosesc și nu greșesc, aici e locul fericirii
Așteaptă-mă! În raiul tău, primește-mă cu drag, iubite!
Și zborul nostru-i nesfârșit, prin galaxia împlinirii
Covor de stele și luceferi, se vor grăbi la- ntâmpinare,
E-aici tărâmul căutat, aici sunt porțile iubirii
Lăsați-mă, nu mă treziți, aud-a dragostei chemare!
poezie
de
Elena Căruntu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice