Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Luleaua uitării
Pe un colț de policioară, și-a lăsat bunu'luleaua,
Într-o ceașcă fără toartă, s-a uscat de demult cafeaua
Un ziar vechi, mototolit, a cules pulberea vremii,
Iar icoana din perete, parcă-și murmură vecernii.
Un păianjen a țesut pânză peste masa mică
Vine vântul, pe-un geam spart și din joacă i-o mai strică
Un ceasornic tace-n tindă, cu limbile înțepenite,
Pe-o hârtie îngălbenită, cineva a scris cuvinte.
Parcă seamănă a rugă, sau o listă de bucate,
N-a mai apucat se vede, să le-nșiruie pe toate
Și din umbra unei uși, parcă face semn ciomagul
Cheamă, ceartă și așteaptă, doar s-o înturna moșneagul.
Pălăria găurită, zace-n prispă aruncată
Nimănui nu-i trebuiește și se rupe nepurtată,
De s-ar face vremea aceia, când era unchiașul tânăr
Toată supărarea casei, ar duce-o râzând pe umăr.
Și s-ar veseli să știe, că n-au împărțit luleaua,
Nici din ceașca fără toartă, nu s-a mai băut cafeaua
C-au luat tot ce se putea, ce-au crezut folositor,
Și-au lăsat odaia-n seama vremii și uitărilor.
poezie
de
Elena Căruntu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice