Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și câteodată...
Și câteodată-n viață îți vine să renunți,
Prea obosită parcă, să urci atâtea punți,
Calea ți-este strâmbă, ciulin lângă ciulin,
Încerci să-i ocolești, dar răsar din senin.
Chiar de talpa-i durută, tu înainte mergi,
Spui o rugăciune, o lacrimă mai ștergi,
Parcă ești Iisus pe-a drumului Golgotă,
Ți-ai mitui destinul cu-a sudorii bancnotă.
Și câteodată-n viață îți vine să spui "Pas!"
Prea obosită parcă, s-auzi glas lângă glas,
Doar cuvinte tăioase, ce taie câte-un pic,
Te spintecă, te frâng, deși n-ating nimic.
Rana ți-e adâncă, ți-o bandajezi doar tu,
O simți acolo-n stern și parcă-i deja-vu,
Nimenea n-o știe... De ce s-o știe, oare?
Nimănui nu-i pasă, dacă pe ei nu-i doare.
poezie
de
Andreea Văduva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice