Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Către nicăieri
Dezgheață coapsa câmpului sălbatic,
Fii liniștită, mamă, cum erai,
Toți îngerii cu sângele corai
Apasă peste crucea mea apatic.
Ce dimineață neagră și sticloasă
S-a înșeuat pe coamele de munți!
Eram și tineri și eram cărunți
Și ne-ndreptam cu toții către casă.
Din vârful pasului însângerat
Copiii mei se-ncumetă să fie
Copii născuți de ieri pe datorie.
Atât le-am fost și-atât au meritat.
Slăbită și cuminte, fiica mea
Se urcă pe copitele de brazi.
Din vârfurile pașilor nomazi,
Dezgheață coapsa câmpului de nea
Și plângi pentru miimile de ani
În care n-am trăit îndeajuns.
Copiii mei, pe unde v-ați ascuns,
În gâtul nopții strâns de bolovani?
Copiii mei, pe unde ați murit?
Vă plânge noaptea asta înmiit.
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice