Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În timp ce mergea nu a mai fost atent la nimic
așa e viața asta, te fură cu totul, ca un anafor blestemat
care macină fără întrerupere, luând bucăți de cer, mestecându-le între valuri
și scuipând resturile în afund, în mâlul cald unde culcușesc nuferii
de-a stânga și de-a dreapta, zilele cu bune și cu rele, cu lumini și umbre
dar atentă fiind la prima naștere nu mai băgat de seamă grozăviile vieții din jur
și a trecut porțile spaimei una după alta, bravă și lipsită de vlagă
nici el nu a fost mai norocos, privind în jur cu nesaț, s-a pierdut pe sine
și a ajuns la liman, ostenit, pustiit și osândit la aducere aminte
dar nimeni nu a avut atâția bani ca să se răscumpere. în vecii vecilor
dincolo de mine sau de tine sunt doar pașii
un picior înaintea celuilalt, un pas după altul, mersul continuu
dintre o naștere și o moarte. acesta e sensul de mers...
poezie
de
Costel Macovei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice