Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Femeia, domnule
femeia, domnule, trebuie ținută pe palme de-amor
cum ții liniștea ta cea mai de preț
în tezaurul muzicii de sacru,
o tăcere-i femeia acolo
cântându-ți iubire cu ochii
domnule, femeia trebuie șoptită
nu strigată în gura mare
ca la vânzarea poftelor,
învelită-n lumină îți intră-n privire
pe imnul de clipe
nu intra nedesculț în odaia dinăuntru acelei
plătitoare cu banul iubirii la tine,
odrăslind tihne în plaiul zbuciumului tău
când dumnezeul e prea aproape de crepuscul în credință
și lumânarea zidește biserici de frică
fără de fum, ce să înalțe ruga la slavă
femeia, domnule, are cheia
ce descuie sipetul cu verighete
la nunta pruncilor cu viața,
acolo doarme fericirea femeii;
spectator la teatrul acesta
gândești luciferic a nu fi mai mult decât preludiul unei tragedii
pe sârma existenței pruncul acrobat
la capăt îl așteaptă femeia
poezie
de
Ștefan Petrea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice