Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Acest conținut nu e disponibil momentan
întind un cearșaf lângă un alt cearșaf / lângă un alt cearșaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poți scrie un poem
aici e locul unde nu ai nimic de spus
ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche
tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci
//sunt ca o papușă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioși //
toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ți-am spus în ultima scrisoare
suntem ca un grup de control care nu știe ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi
dar aici / în lumina dimineții ne vedem cel mai bine petele de pe piele
îmbinările dintre oase / aici nu sunt stâlpi de tensiune / funcționăm fără curent electric
aparatele se alimentează de la soare și e o creștere continuă a neliniștii odată cu lumina
până când bruma care cade dimineața ne liniștește
și pornim pe jos către acea casă singuratică
între noi un zid de nisip ce se scurge senin / scurtcircuite în creierele noastre
înnodăm cearșafurile albe până obținem o linie continuă
un puls care ne trezește la viață și continuăm să trăim/ nimic în acest poem nu este despre
despre durere sau păsări/ doar corpuri care se conservă pentru o nouă viață.
poezie
de
Daniela Bîrzu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice