Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Război mascat
Stau unii-ascunși după cuvinte
Și toată ziua-njură și ne minte.
Războaie duse ziua, fără arme,
Iar lumea buimăcită, parcă doarme.
Întâi au luat în râs limba română,
Răvășindu-i cuvintele în țărână,
Dar ele încolțesc la loc ca florile,
Spre disperarea dușmanilor adunați ca ciorile.
Au râs apoi de Miorița noastră,
Că e prea Emo și mult prea Măiastră
Și pică prost la niște stilați capitaliști,
Care vor să vadă consum, nu fețe cu ochi triști.
Au râs pe rând de toate câte-avem,
De daci că aveau casele de lemn,
De domnitori, de datini, de țărani
Și ne-au satirizat strămoșii pentru bani.
Cu nesimțirea obrazului ca scoarța,
Onesta adunătură ne-alungă și speranța
Și-n tirul lor parșiv, mascat-glumeț
Au nimerit în Eminescu cel măreț.
Dar tentativa lor e fără de folos
Și efectele ei s-au cam întors pe dos,
Că neamul lor cât a fi de deștept
N-o naște niciodată așa poet.
Că la noi cuvintele s-au născut din glie,
Din femeile care-și cos sufletul pe ie.
La noi bărbații, ca brazii, cresc la stână,
Iar în codri, lupii, urlă-n limba română.
D-apoi e sigur c-o urma să luați la bani mărunți
Și pe Maria Dinului din munți,
Că prea a fost încătușată-n moarte
Și l-a purtat pe Bator cu multă demnitate.
Da, eu vă spun s-audă lumea-ntreagă,
Cât îți fi voi de maiștrii și de docți,
De luați în râs și biata Fefeleagă,
Vă tai cu securea pe toți!
poezie
de
Dorel Bîrsan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice