Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Din cap până-n picioare...
De nu vrei să mă-nveți iubirea ce-i,
Vor flămânzii genunchii de-așteptare
Și vor ploua, albaștri, ochi ai mei,
Tot așteptând, iubite, în parcare.
Stau singură pe banca dintre nuci,
O cioară se așază lângă mine,
Mai sunt și vreo trei-patru guguștiuci,
Ce se iubesc ardent, fără rușine.
Doi fluturi se ating pasional,
Confuză îmi iau ochii de la scenă,
Și mă cuprinde un frison carnal
Și mi se-aprind urechile de jenă.
La câțiva metri un motan parșiv
Se-nvârte, mieunând lâng-o pisică
Își intră-n rol și-aproape obsesiv
Se mlădie pe glezna-mi... și ce frică,
M-apucă-așa deodată, când privesc,
Cum, lângă mine, zburdă toți hormonii,
Iar eu nu am pe cine să iubesc-
De ciudă-mi explodează neuronii.
Și, de nu vii mai repede, să știi,
Că m-oi preface-n aprigă vântoasă
Și-atuncea, fără voie, ai să-mi vii
În patru labe, chiar la mine-acasă.
Să mă iubești pân' la epuizare,
Așa cum știi, din cap până-n picioare...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice