Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vagabond
Nu știu de ce, nici cum, de glorie sau de dezastru,
Și nici n-aș putea spune c-am știut vreodată.
Raiul pentru mine e cerul cel albastru,
Pământul e drumul pe care pașii mei îl calcă.
Nu le știu numele și nici ce sunt nu li-s grănicer
Și nici n-aș putea spune că voi ști, atâtor lucruri.
Nu știu cine-i Dumnezeu, e doar o stea sclipind pe cer
Deasupra dealului bătut de vânturi.
Nu știu nimic despre Viață,-i o capcană doar
De când fac ochi, în zori, și până la culcare.
Nu știu ce-i Moartea, poate-i numai o piatră de hotar
Plină de păducei și de mușchi moale.
De ce trăiesc și de ce planeta se rotește de-ani și ani?
Sunt întrebări pe care nu le pun puse deoparte, vraf.
Semnul meu e hanul dosnic, focurile-aprinse de țigani
Și drumul singuratic, plin de praf.
poezie
de
John Masefield,1878-1967
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice