Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Obișnuințe
eu peregrin înaltelor tremuri
și aspiraților ce vieții nu mai contenesc,
nu mai cruț pomii ce nu trec strada
când îi strig din spatele timpului degradat
și pe gol înfășurat.
și nici nu renunț la fugă pe orbita ochiului tău
până ce ideea nu se miră și ea
chiar de este admiratoarea mele singurătăți.
îmbrâncesc caii în vânzoleala fluturilor
nelegați de nimic
și nimeni n-aș vrea să mă vadă că fac asta;
gândesc că numai așa pot salva iarba
de sub boturile cailor amorțiți de amintiri
ori de potcoavele grele de scântei.
mai pe urmă voi curăța
grădina de lătratul câinelui lateral
asigurând liniștea cireșului de elită
spre hazardul ce ne face din mână alene.
cu odaia păzită de salcâmi m-am obișnuit,
știu că cerului nu-i mai permite cădere de niciun soi,
doar numai c-o programare anume
trecând prin articulații de paradis.
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice