Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poemul lui Serghie și al Mariei
(dedicată Mariei Constantinescu)
serghie a zăcut la pat multă vreme
desenasem pe tavan o femeie goală
privind în sus
lui serghie îi înflorise pielea pe trup
a pojar /credeau neamurile
eu știam că în bube e sângele
serghie privea tavanul și-i fulgerau ochii
nu se golise cu totul de viață
a păcălit atâtea dimineți
ce se-ncăpățânau să-i amintească
de o pasăre umplută cu vată
în care a tras pe când era tânăr
atunci credea că norocul e alb și ușor
că plutește în aerul plin de fulgi
dar nici vorbă de iarnă
cel mai bine lui serghie i-a ieșit somnul
despre somn
ar trebui s-o întrebați pe maria
s-a iubit cu serghie
în cel mai trist poem de dragoste
ea știe
înainte să plece definitiv
serghie a ars pașaportul
numele lui avea un damf de pustă slavă
chiar și dincolo
nu i-ar fi plăcut nimănui
să nu se țină drept pe picioare
maria știe
ea însăși a ales crematoriul
dar nu cred că spune
poezie
de
Gela Enea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice