Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La liziera dintre veșnicii
La liziera dintre veșnicii
e-un han unde coboară deseori,
din lumea-i de metafore și de vise
un trist boem cu ochi pătrunzători
și sufletul-un teanc de manuscrise.
Când netrăite dorurile-l ard
și tot preaplinul stă potop să cadă,
cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard,
se-ntoarce în cuvânt să poată scrie
ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă.
Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut,
cu sufletul colindă, hăt, pe unde
vibrând flămând, nicicând îndestulat,
pe coapsa timpului neîntâmplat
ritmic lovesc cuvintele rotunde.
Cu lacrima destinului în palmă
un ne-nțeles, e uneori proscrisul
ce demn acceptă orișice sudalmă,
ori... înțeleptul cititor în stele
din Căi Lactee alăptându-și visul.
Când noaptea va cădea într-un târziu,
poate că umbra lui va adormi,
dar spiritu-i prin vers va fi tot viu,
doar lutul de poet va-′nmărmuri
la liziera dintre veșnicii.
poezie
de
Elena Victoria Glodean
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice